Istoricul punctelor de bătălie

Apel eroilor!​

Ahoi piraţi!

Am auzit deja o mulţime de poveşti despre legendarul căpitan Ron Cuthbert. El nu a fost doar un pirat de temut, ci şi un navigator şi explorator emerit. Amiralii şi regii tremurau numai la auzirea numelui său. Împreună cu echipajul lui, el s-a angajat în căutarea aventurii veşnice, supravieţuind celor mai răi asasini. El a fost un conducător carismatic, pe care piraţii l-au luat ca exemplu. Moartea sa a fost o lovitură pentru mulţi corsari.

Dar zilele de aur ale pirateriei sunt de mult apuse, niciun pirat n-a călcat încă pe urmele căpitanului Cuthbert. Piraţii au nevoie de un conducător aventuros şi curajos, care să le arate drumul spre glorie!

​

Din acest motiv, a fost organizat un concurs pentru a selecta cei mai buni piraţi. Pentru a măsura cu precizie valoarea piraţilor, a fost conceput un sistem ingenios de puncte de bătălie. Acesta funcţionează în felul următor:

Atunci când scufundaţi un pirat inamic, veţi obţine nu numai PE, ci şipuncte de bătălie. Acumulând un anumit număr de puncte de bătălie, veţi avansa în rang şi veţi debloca obiecte care vă vor ajuta să deveniţi cei mai de temut piraţi de pe mările Seafight!

Rangurile sunt împărţite în trei categorii. Locul vostru este afişat în clasamentul de piraţi lunar şi în cel general, iar rangul ghildei va fi afişat în clasamentul de ghilde care va fi introdus în curând. Piraţii care vor ajunge în fruntea clasamentului vor fi admiraţi şi respectaţi pentru realizările lor. Fiecare rang este reprezentat printr-un simbol, astfel încât să puteți vedea imediat cu cine aveţi de-a face.

Mai multe informaţii vor urma! Fiţi siguri însă de un lucru: căpitanul Ron Cuthbert ar fi tare mândru de voi, dacă ar şti că vreţi să-i călcaţi pe urme!​

 

Prolog

Ascunzătoarea secretă era mizerabilă, infectă și împânzită de șobolani. Jason strâmbă din nas privind cu dezgust întreaga scenă. Deși era pirat, se bucurase dintotdeauna de un anumit confort. Casa asta era prea de tot chiar și pentru el. Jason spera ca întâlnirea să se sfârșească repede.

„Ah, căpitane Seagull. Intră. Acum că ai ajuns, suntem în formație completă.” Căpitanul Flag privi spre Jason. Trabucul din colțul gurii ardea amenințător, ochiul stâng îi era ascuns de un petic, iar cu cel drept îl privea provocator pe Jason. Nou-venitul își plimbă privirea peste adunarea piraților. Patru pirați stăteau la o masă mare rotundă, urmărindu-l pe Jason. Toți erau căpitani cu renume. Se putea spune că la masa respectivă stăteau pirații cei mai de seamă.

Odată era căpitanul Alejandro Gomez numit și „Năpăstuitorul Mărilor” deoarece se spunea că era cel mai bun cârmaci care a trăit vreodată. Lângă el stătea căpitanul Lorenzo Ortega, zis și „Văduvitorul”. Se spunea că niciun om nu supraviețuise în urma atacurilor sale. Ortega era omul ce ducea lucrurile până la capăt. După Ortega, urma căpitanul Otango Mabutu, „Necruțătorul”. Jason auzise că Mabutu își trădase până și propria mamă de dragul banilor. Ultimul era căpitanul Randall Flag,Fumătorul. Pirații spuneau în șoaptă că nu renunța la trabuc nici măcar în pat. Dar și Jason avea o poreclă cu tâlc: Câinele Norocos. O primise cândva de la unul dintre oamenii săi deoarece nu putea fi nimerit de nicio ghiulea și de nicio sabie. Și pe bună dreptate, căci avusese parte de ceva noroc la viața lui. Adesea se întreba și el cum reușise să supraviețuiască unor situații. Și îi venea în minte episodul cu soldații regelui care trăseseră o salvă întreagă asupra sa, fără ca el să se aleagă cu vreo rană, deși cămașa îi era găurită de jos până sus. Mirarea soldaților fu un bun prilej ca el să-și ia tălpășița.

Jason se așeză la masă și își încrucișă mâinile.
„Cărui fapt îi datorez această onoare de a sta la masă cu atâția pirați de seamă?”
Cei patru bărbați îl priveau în parte cu respect, în parte cu indiferență. Numai Gomez își afișa rânjetul fioros. Jason se mira cum de acesta nu-și primise porecla de Rânjeală, dat fiind că mai mereu pe fața lui era o expresie batjocoritoare. Probabil, „Năpăstuitorul Mărilor” era o poreclă mai înfricoșătoare.
„Avem de discutat unele lucruri, de aceea am convocat această întâlnire,” începu Flag.​

​

 

Învoiala
​

Căpitanul Ortega trăsni. „Să clarificăm o dată pentru totdeauna: nu am de gând să fac vreo înțelegere sau să intru în vreo alianță cu voi. Nu am nevoie de așa ceva. În larg am fost până acum dușmani și ne-am căsăpit unii pe alții ori de câte ori am putut. Nu am absolut nicio intenție să-mi încredințez viața vreunuia dintre voi.”
Mabutu sări în picioare și izbi în masă, cu pumnii plini de aur, atât de tare încât era cât pe ce să doboare cănile de pe masă. „Ortega, dacă nu îți retragi cuvintele, jur că îți iau o greutate de pe umeri!”
Plin de ură, Mabutu îl privea pe Ortega. Acesta din urmă oftă, după care se ridică încet și își luă haina prăfuită: „Crezi că e o idee bună să te pui cu un pirat căruia i se spune Văduvitorul?”
Mabutu izbucni în râset, dar în ochii săi se putea citi respectul pe care îl avea pentru Ortega. „Astea-s basme de copii. Poreclele au farmecul lor, dar nu sunt decât etichete pe care le primim de la echipajele noastre. Iar eu nu cred în basme.”
„Păi ce mai aștepți, Necruțătorule, fă primul pas și vom vedea!”
„Liniște!”, se auzi glasul fioros al lui Flag, „Nu v-am chemat aici ca să ne sărim la gât unii altora.”
„Măcar porecla mea e îndreptățită,” interveni Gomez.
„O, mai lasă-ne Gomez,”, râse Jason, „pe tine te întrec și cu o șalupă!”
Gomez îl privi pe Jason cu dispreț. „Vei fi având tu noroc, Seagull, dar nici chiar așa!”
„Pentru așa ceva nu-mi trebuie noroc”, lătră Jason deranjat. „Îți arăt eu cum…”
„Liniște, am spus!”, amenință Flag. Atmosfera se liniști numaidecât. Randall Flag era piratul cel mai în vârstă, cu cea mai multă experiență și cel mai temut dintre toți cei prezenți. Omul se luptase în mai multe bătălii decât o făcuseră toți ceilalți luați la un loc. Mabutu își reluă locul scrâșnind din dinți, și la fel făcu și Ortega. Toate privirile erau acum îndreptate spre Flag.
„Acum că v-am captat atenția, să trecem la subiect. Toți cunoaștem legenda căpitanului Ron Guthbert…”
„Aoleo, iarăși basme”, bombăni Mabutu. „Am avut impresia că stau la masă cu pirați de soi, nu cu niște feciorași de horă!”
„Ron Guthbert nu e basm, a existat în realitate”, răspunse Gomez, „Bunicul meu a fost pe mare cu el. Guthbert era un pirat fără pereche. Oamenii erau inspirați de persoana sa!” Gomez își flutură degetul arătător, oarecum în sprijinul afirmației sale.
„Și tocmai din acest motiv v-am chemat”, spuse Flag. „Nu contează dacă e adevărat sau nu, știm că Guthbert este pentru mulți pirați un erou și un simbol al speranței. Și tocmai asta trebuie să reușească unul dintre noi!”
„De ce?”, întrebă Jason curios.
„Simplu”, răspunse Flag, „Soldații regelui sunt din ce în ce mai obraznici. Flotele sale ne vânează tot mai des, iar viața de pirat e tot mai primejdioasă. Trebuie să punem capăt acestei situații.”
„Vrei să spui că unul dintre noi trebuie să ia locul lui Guthbert?”, întrebă Jason confuz. Nici ceilalți căpitani nu păreau mai dumiriți. Flag își privi trabucul pe care îl învârtea între degete. Apoi îi privi în ochi, pe rând, pe fiecare bărbații de față.
„Întocmai! Aici sunt de față cinci dintre cei mai pricepuți pirați ai mării. Unul dintre noi trebuie să ia locul lui Guthbert.”
„Nu pricep”, urmă Ortega. „Care e rostul, dincolo de faptul că ne punem viața în primejdie?”
„Obiectivul e să le facem piraților viața mai ușoară. Căci, chiar dacă nu suntem prieteni, mie pirații de treabă mi-s la inimă mai mult decât blestemații aceia de amirali ai flotei regale.”
„Eu nu mă bag”, urmă Jason, „Mie ce-mi iese?” Ceilalți căpitani încuviințară.
„Adică în afară de cinste și faimă? Păi aur cât încape și admiratori! În plus, scăpăm de flotele regale.”
„Și cine să se ocupe de toată treaba asta?”, întrebă Gomez.
„Drept să spun, noi toți”, răspunse Flag. „Toți trebuie să atacăm vasele regelui, să le jefuim și să le punem foc.”
„Ok, dar așa nu putem crea un nou mit. Ne consolidăm doar reputația proprie”, observă Ortega.
„Nu și dacă punem toate aceste isprăvi în seama unuia singur!”, rânji Flag. Rămași fără cuvinte, cei patru căpitani îl priveau cu uimire pe bătrân.
„Nici nu am putea face o prostie mai mare”, se scăpă Mabutu.
„Nu neapărat”, se răzgândi Jason, „Dacă reușim să ne convingem echipajele, ar putea să meargă.” Flag dădu din cap în semn de încuviințare.
„Bun, și cine să fie norocosul?”, întrebă Gomez cu pieptul umflat.
„Deja i-ai pronunțat numele”, răspunse Flag și arătă cu trabucul înspre Jason.

 

Proba răbdării​

Cumva, știuse Jason. Era o consecință logică. Pentru prima dată era, pe undeva, frustrat de porecla sa. Pe de altă parte, îl flata gândul de a fi noul Ron Guthbert și de a scrie istorie. La asta se adăuga aurul și admirația celorlalți pirați. Jason trebuia să admită că gândul îi convenea. „Ok”, spuse el, „Și cum anume să punem la cale isprava?”
Flag se uită împrejur. „E important să neconvingem echipajele să participe la tot acest plan și să respectăm un calendar! Mai multe jafuri trebuie să se desfășoare așa încât să pară a fi aproape posibile doar pentru un vas și un echipaj.”
„Aproape posibile?”, întrebă Gomez nedumerit.
„Da, pentru că doar așa putem crea o legendă”, spuse Flag în timp ce lovi cu mâna pe masă, „Toți ceilalți trebuie să rămână cu impresia că s-ar fi petrecut ceva magic. Două jafuri într-o singură zi, la distanță de 14 ore unul de celălalt, de către un echipaj, deși pare posibil matematic, va părea foarte improbabil.”
„A, înțeleg”, spuse Mabutu frecându-și bărbia, „Așa putem să creăm o poveste supranaturală. Ceva de genul că vântul a fost de partea sa, și alte asemenea trăsnăi.”
Flag încuviință, „Întocmai.”
„Bun, atunci așa procedăm”, spuse Ortega frecându-și mâinile.
„Stați nițel”, protestă Jason, „Cine spune că sunt de acord?”
„Credeam că s-a clarificat.”, se miră Mabutu, „Nu ai lăsat impresia că te-ai opune.”
„Nici nu mă opun,” urmă Jason, „Dar vreau să mi se ceară părerea.”
„Ah Dumnezeule”, continuă Flag frecându-și ochii cu degetele, „Ai fi dispus să iei parte la planul nostru, căpitane Seagull?”
„Bineînțeles”, rânji Jason. Jason râse mai departe cu poftă la bombănelile celorlalți căpitani.
După ce cei cinci au părăsit locul întâlnirii, Jason se simți neobișnuit de relaxat. Într-o anumită măsură se bucura de ceea ce îl aștepta. Când căpitanii au ajuns în golful unde își lăsaseră vasele, Flag se întoarse încă o dată.
„Deci fiecare știe ce are de făcut. Timp de o săptămână jefuim în ordinea stabilită și răspândim zvonul că toate jafurile sunt isprava căpitanului Seagull. Într-o săptămână ne reîntâlnim aici și stabilim următorii pași.” Cei patru căpitani dădură din cap în semn de confirmare.
„Bun, atunci ne vedem într-o săptămână.”
După aceste cuvinte fiecare căpitan se îndreptă spre vasul său. În următoarele 24 de ore fiecare avea câte ceva de făcut. Între dimineață și amiază, Jason trebuia să jefuiască o navă comercială a regelui. Până atunci, Mabutu va fi jefuit și el un port, iar Gomez va fi în așteptare să atace un vas de război într-un atac surpriză.​

__________________

 

Promisiuni false​

Echipajul a acceptat planul. Foarte ciudat că a fost aşa de uşor să obţină sprijinul oamenilor. Poate că le-a plăcut ideea de a fi parte dintr-un mit în devenire. Jason a sperat că va fi la fel de uşor şi pentru ceilalţi căpitani.
La orizont, Jason putea zări deja catarge ale navelor comerciale. Piraţii n-au mai atacat de mult timp navele regelui. Prea mare a fost teama de represalii. Dar această eră a terorii a ajuns la capăt. Vânătoarea de nave regale poate fi reluată fără menajamente!
„Pregătiţi totul pentru abordare“, strigă Jason, „strângeţi tachelajul şi puneţi tunurile în poziţia de tragere!“
Întregul echipaj a început să-şi îndeplinească atribuţiile. Jason stătea pe prova navei sale și privea cu ocheanul său nava inamică. Însă nu a arborat steagul pirateresc, ci a navigat sub unul neutru. Nava sa se apropia din ce în ce mai mult de cea regală, aşa că atacul era iminent. În ultimul moment, Jason a arborat drapelul negru. Panica a izbucnit pe vasul comercial, membrii echipajului alergau în toate direcţiile şi nu ştiau ce să facă.
„A trecut atât de mult timp de când o navă comercială a regelui n-a mai fost atacată, încât echipajul a uitat regulile de apărare?” se întrebă Jason.
Nava lui Jason părea să taie calea navei regale. Însă, în ultimul moment, Jason a învârtit cârma astfel încât să navigheze paralel cu cealaltă navă. Acest vechi şiretlic ar putea funcţiona doar pentru că echipajul advers este lipsit de experienţă. Imediat ce cele două nave au ajuns în poziţie paralelă, piraţii lui Jason au şi aruncat cârligele de abordare. Pe feţele oamenilor regelui, se putea citi spaima şi disperarea. Doar căpitanul lor striga cuvinte neinteligibile şi lovea cu pumnul în toate direcţiile.
Curând, pe întreaga punte, se lupta pe viaţă şi pe moarte. Piraţii aruncau matrozii peste bord, unul după altul. Căpitanul părea să arate ceva putere şi curaj. Cu un strigăt zguduitor, Jason se aruncă în luptă pentru a-şi salva oamenii. Dar căpitanul nu se lasă învins atât de uşor. El reuşi să pareze atacul impetuos al lui Jason, ba chiar să-l lovească cu cuţitul în spate. Jason îl scuipă şi îi strigă cu un ton sfidător: „Deci, avem de-a face cu un curajos, nu-i aşa?“
„Eu am luptat împotriva piraţilor, când tu încă sugeai la ţâţa mamei, puştiule!“
Jason nu i-a răspuns, a fandat şi l-a împuns cu sabia în piept.Atacul l-a surprins pe bătrânul căpitan, astfel încât nu a mai reuşit să abată lovitura. El a căzut la picioarele lui Jason şi i-a zis: „Pirate, îmi dau seama ce vrei, dar îţi interzic să dai foc la navă. Regele trebuie să vadă că am fost atacaţi!”La aceste cuvinte, piraţii s-au aprins la faţă, şi-au băgat săbiile în teacă, au cotrobăit întreaga navă şi au luat tot ce au putut apuca.
Spre seară, echipajul a ancorat în portul apropiat. La un pahar de rom, în tavernă, Jason a prins câteva frânturi din şuşotelile piraţilor.
„Aţi auzit ultimele noutăţi? Se pare că un vas de piraţi a atacat chiar astăzi două nave ale regelui.“zise unul. „Da, am auzit şi eu…“ răspunse altul „se pare că e vorba de un căpitan cu puteri supranaturale!“ „Căpitanul Mabutus are de gând să invadeze o insulă a regelui. Nimic nu-l poate opri.“ Piratul ridică paharul pentru a bea în sănătatea lui Mabutus. Jason s-a abţinut să nu-l strângă de gât. „Mabutus, ce şobolan!“ murmură Jason furios şi ieşi val-vârtej din tavernă…​